Etichetă: somn

Cea mai importantă parte dintr-un antrenament

Care este oare cea mai importantă parte dintr-un antrenament și cum trebuie executată? O întrebare ce m-a frământat o vreme și al cărei răspuns l-am aflat în mai multe cărți și cursuri de performanță sportivă. Contrar așteptărilor mele, este partea cea mai ușoară și mai simplă, care necesită cel mai puțin efort și este legată mai mult de propria disciplină. Durează cel mai mult dintre toate fazele și fără de ea, antrenamentul nu-și mai are sensul. După ce ai efectuat această etapă începi să fii cu adevărat antrenat. Da, este chiar surprinzătoare importanța acestei părți, pentru că ea este somnul. 

Un antrenament bun devine cu adevărat bine executat când are parte de un somn bun, odihnitor și de calitate. Efortul propriu zis, stresul provocat organismului, alergarea sau exercițiile de forță, vor stimula organismul nostru să se pregătească pentru ca data viitoare să fie mai pregătit și să poată face față mai ușor unui stres similar. Are nevoie de “materiale de construcție”, proteine, minerale, vitamine și energie (glucide și lipide) pentru a începe reconstrucția necesară pe „șantierul” nou format de exercițiu fizic. O alimentație echilibrată, sănătoasă și potrivită va asigura aceste materiale, dar ce este important că „lucrările” au loc într-o proporție covârșitoare doar atunci când dormim. Dacă sărim peste somn toate „materialele” vor pleca în „depozit” sau vor servi drept carburant. Așa că este foarte important să le dăm timp „constructorilor” să facă lucrarea. 

Dacă dormim între șapte ore și jumătate și opt ore și jumătate, organismul nostru va avea suficient timp să facă marea parte a lucrărilor de pe șantier și noi vom fi pregătiți, antrenați pentru un efort fizic similar celui care a deschis șantierul. Este foarte importantă ora la care adormim. Ciclul nostru circadian favorizează producerea unor hormoni de regenerare și de creștere ce se produc strict în timpul somnului și doar în „orele de aur”, adică între orele 21:00 și 24:00. Dacă noi adormim doar după ora 23:30 degeaba vom dormi cele opt ore necesare pentru refacere pentru că nu vom beneficia și de „armătura” dată de acești hormoni. În loc de o lucrare solidă și trainică vom obține mai mult o zugrăveală. 

Să aflu toate aceste lucruri pentru mine a reprezentat o schimbare de viziune. Am realizat că trebuie să fiu mai disciplinat, să-mi fac o igienă a vieții și să pun accentul principal pe refacere și recuperare. Mi-am dat seama de importanța somnului și după ce am început să profit de orele de aur și de beneficiile unui somn de calitate, alergările au devenit mai ușoare și starea de bine date de ele s-a multiplicat. Ce zici, ai acordat importanță acestei părți de antrenament? 

Energie să alerg

Să alergi necesită voință, disciplină dar mai ales energie. Energia o obținem din aer, apă și hrană, exact în această ordine, dar mai ales din somn și odihnă. Atunci când dormim și ne odihnim suntem exact ca o baterie care stă la încărcat. Organismul nostru este de o complexitate incredibilă și totuși funcționează după niște principii foarte simple. Somnul înseamnă refacere, încărcare de energie. Lipsa lui ne face să trăim pe datorie. Practic obligăm organismul „să ardă” ce-i mai bun din noi, pentru a folosi drept combustibil, ce n-am reușit să acumulăm atunci când trebuia să stăm la încărcat.

Eu n-am acordat niciodată atenție somnului. Am fost crescut cu mentalitatea că o să am timp de dormit pe lumea cealaltă. Înainte de a face sport la modul consecvent, obișnuiam să dorm 4-6 ore pe zi. Munceam de cele mai multe ori 12-16 ore pe zi și eram disperat că trebuie să-mi pierd timp prețios cu dormitul. În scurta perioadă pe care o dormeam reușeam aproape zilnic să mă trezesc leoarcă de transpirație, dimineața să am o stare de greață, mâinile îmi amorțeau de cum mă puneam în pat, mă trezeam cu dureri puternice de umeri, de foarte multe ori aveam gâtul înțepenit. Toate aste le „obțineam” în somn și era încă un motiv pentru care nu-mi plăcea să dorm. Nu realizam că de fapt corpul meu, pe timpul scurtei perioade în care-i ofeream un moment de odihnă, ducea o luptă să compenseze abuzul la care-l supuneam zi de zi. Îmi bloca circulația periferică pentru a se putea concentra cu refacerea organelor vitale, transpira în exces imediat ce adormeam pentru a elimina cât mai urgent toxinele din corp, folosea minerale din țesutul muscular (pe care nu-l prea utilizam) pentru a le folosi sistemul cerebral. Tubul meu digestiv muncea de zor toată noaptea să digere ce mâncam cu poftă seară de seară și dimineața îmi provoca senzația de greață pentru ca eu să nu fiu capabil să mănânc ca să-i dau un răgaz și lui să se odihnească. Și da, mereu aveam reflux și simțeam cum am „acid” la stomac. Dar, nu mă gândeam niciodată că toate astea se datorează lipsei de somn și neglijenței mele în a acorda atenție odihnei. Găseam mereu că de vină este viața stresantă, agricultorii că produc hrană slab calitativă, industria alimentară că ultraprocesează alimentele, politicienii că sunt corupți și incompetenți și-mi provoacă greață și stres, media că difuzează doar rahat, și orice scuză găseam era doar din curtea altcuiva și nu mi se datorau mie.

Alergarea în schimb m-a ordonat. Cum? Foarte simplu: dacă vrei să alergi două zile legate ai nevoie să dormi bine între ele. Altfel nu funcționezi. Așa ai energie să alergi. Și am început să acord atenție somnului și modului în care mă odihnesc. Mi-am dat seama că toate problemele mele se datorează deciziilor mele și că eu sunt responsabil de cum mă simt. Acum știu că dacă vreau să am o zi bună trebuie să o încep cu un somn odihnitor, de minim opt ore. Știu că în acest mod îmi reîncarc bateriile și ziua care vine va avea suficient „soare” indiferent de câți nori vor fi pe cer.