Alergătorii spun că o cursă de ultra te schimbă ireversibil. Înainte de Ultrabalaton aveam un plan competițional bine stabilit pentru acest an, cu un plan de antrenament pus la punct în cel mai mic detaliu. După ce, în peste treizeci de ore, am parcurs 211 kilometri și am făcut o tură a lacului Balaton, viziunea mea despre alergare mi s-a schimbat radical. Am înțeles că alergarea ultra este un sport extrem și că pe termen lung, pentru sănătate, poate aduce mai multe probleme de sănătate, decât beneficii. Am văzut atâția oameni chinuiți care se luptau cu ei însăși să ducă cursa la capăt, încât m-am speriat și mi-am promis să am cu totul altă abordare după ce voi finaliza tura. Alergarea poate deveni o obsesie alimentată de propriul ego, ce te poate purta spre autodistrugere. Uzura organismului într-o astfel de cursă este imensă și totuși este incomparabil de mică față de cea acumulată în perioada de pregătire. Pentru a fi capabil să parcurg această distanță, am alergat 2800 km în cinci luni, cu o diferență de nivel de peste 48.000 de metri, într-un total de 360 de ore. Am să scriu pe viitor un articol despre planul de pregătire pentru această alergare ultra, unde am să dau mai multe detalii. Eu cred că orice om sănătos poate ajunge, într-o perioadă mai lungă de timp, să poată să facă o astfel de alergare, dar trebuie să știe că este nevoie de o disciplină de fier, de multă răbdare și să fie conștient că implică multe sacrificii și suferințe fizice. Eu, după cursă, în ziua de sâmbătă am fost într-o stare de amorțeală în care toate mă dureau și totuși nu le mai simțeam. Este foarte greu de înțeles. Te dor toate și totuși parcă nu le simți. Duminică mi-am făcut alergarea de recuperare, după care am fost doar amorțit toată ziua. Luni, m-a durut musculatura, marți m-au durut oasele, miercuri dimineață m-am trezit recuperat 95%. Mă bucur că am scăpat fără nici o accidentare și la o săptămănă după cursă mă simt 100% recuperat. Sunt fericit că am făcut această trăznaie și că am dus-o până la capăt pentru că pot să închid acest capitol, să uit ce am realizat și să o iau de la capăt pe un drum mai echilibrat în care să mă bucur de pregătirea fizică obținută.
Tot ce îmi doresc este să fiu sănătos și să mă pot răsfăța cu alergări în natură pe potecile de munte, să-mi ofer timp meditație și clipe de răgaz, să savurez urcări și să mă zbengui pe coborâri, dar să-mi păstrez suficient de multă energie pentru viața cotidiană de după alergare.
Da, o alergare de ultra mai lungă de 100 de mile te schimbă, te face să simplifici tot și să rezumi viața la ce este esențial.