Ciclul de refacere și recuperare

Alergarea este stilul de viață pe care l-am ales pentru a-mi îmbunătăți și menține sănătatea. De fapt, sănătatea este scopul principal pentru care alerg. Nu mi-a plăcut niciodată, și oricât am alergat, nu am putut să o transform într-o plăcere, dar gândul că îmi face bine m-a motivat mereu să continui ce am început. În ultimii trei ani am avut o perioadă în care am adunat  peste 12.000 de kilometri și mi-am depășit limitele fizice ce nu le credeam posibile. Dacă trag o linie, realizez că am reușit să îmi păstrez sănătatea și să îmi îmbunătățesc capacitatea de efort. Ce mi-am dat seama că lipsește din viața mea, este o perioadă în care să mă odihnesc mai mult și să las organismul să se recupereze. Chiar dacă n-am suferit nici o accidentare, de trei luni am redus semnificativ efortul depus, orele de antrenament și am constatat că, corpul meu se reface și se simte bine cu acest răgaz. Trei ani la rând n-am avut curajul să reduc motoarele, ci am încercat să rămân ancorat într-un anumit volum, de frica de a nu pierde tot ce am construit. Apoi creierul meu a hotârât, independent de mintea mea, că este timpul pentru o pauză. Mă consider norocos. Chiar aveam nevoie de o pauză și acum că o am, mă simt binecuvântat. E minunat și să te odihnești. Simt cum musculatura mea se dezvoltă în această perioadă mai bine ca oricând, simt cum se refac articulațiile și tendoanele, cum fascia mea s-a relaxat și mintea mea încet, încet își dorește din nou provocări fizice. Da, sunt și aspecte ce nu sunt plăcute, spre exemplu kilogramele ce se pun în plus, dar știu că un organism atunci când este sănătos, va face tot posibilul să facă rezerve de energie în perioada de refacere și recuperare. Așa că, acum privesc, pentru prima oară în viața mea, și aceste kilograme în plus ca pe o binecuvântare. Cu siguranță energia pe care o înmagazinez va fi folosită benefic în viitor. 

Alergarea m-a învățat că viața de calitate este legată de moderație, cumpătare, acceptare, adaptare și multă introspecție. Recordurile, obiectivele, mândria, recunoașterea celorlalți, performanța, podiumurile și competițiile cu ceilalți pot să mă îndepărteze exact de scopul principal, care este sănătatea, așa că am să le las cât mai departe de mine și am să mă bucur de efortul de a rămâne cumpătat. 

Energie să alerg

Să alergi necesită voință, disciplină dar mai ales energie. Energia o obținem din aer, apă și hrană, exact în această ordine, dar mai ales din somn și odihnă. Atunci când dormim și ne odihnim suntem exact ca o baterie care stă la încărcat. Organismul nostru este de o complexitate incredibilă și totuși funcționează după niște principii foarte simple. Somnul înseamnă refacere, încărcare de energie. Lipsa lui ne face să trăim pe datorie. Practic obligăm organismul „să ardă” ce-i mai bun din noi, pentru a folosi drept combustibil, ce n-am reușit să acumulăm atunci când trebuia să stăm la încărcat.

Eu n-am acordat niciodată atenție somnului. Am fost crescut cu mentalitatea că o să am timp de dormit pe lumea cealaltă. Înainte de a face sport la modul consecvent, obișnuiam să dorm 4-6 ore pe zi. Munceam de cele mai multe ori 12-16 ore pe zi și eram disperat că trebuie să-mi pierd timp prețios cu dormitul. În scurta perioadă pe care o dormeam reușeam aproape zilnic să mă trezesc leoarcă de transpirație, dimineața să am o stare de greață, mâinile îmi amorțeau de cum mă puneam în pat, mă trezeam cu dureri puternice de umeri, de foarte multe ori aveam gâtul înțepenit. Toate aste le „obțineam” în somn și era încă un motiv pentru care nu-mi plăcea să dorm. Nu realizam că de fapt corpul meu, pe timpul scurtei perioade în care-i ofeream un moment de odihnă, ducea o luptă să compenseze abuzul la care-l supuneam zi de zi. Îmi bloca circulația periferică pentru a se putea concentra cu refacerea organelor vitale, transpira în exces imediat ce adormeam pentru a elimina cât mai urgent toxinele din corp, folosea minerale din țesutul muscular (pe care nu-l prea utilizam) pentru a le folosi sistemul cerebral. Tubul meu digestiv muncea de zor toată noaptea să digere ce mâncam cu poftă seară de seară și dimineața îmi provoca senzația de greață pentru ca eu să nu fiu capabil să mănânc ca să-i dau un răgaz și lui să se odihnească. Și da, mereu aveam reflux și simțeam cum am „acid” la stomac. Dar, nu mă gândeam niciodată că toate astea se datorează lipsei de somn și neglijenței mele în a acorda atenție odihnei. Găseam mereu că de vină este viața stresantă, agricultorii că produc hrană slab calitativă, industria alimentară că ultraprocesează alimentele, politicienii că sunt corupți și incompetenți și-mi provoacă greață și stres, media că difuzează doar rahat, și orice scuză găseam era doar din curtea altcuiva și nu mi se datorau mie.

Alergarea în schimb m-a ordonat. Cum? Foarte simplu: dacă vrei să alergi două zile legate ai nevoie să dormi bine între ele. Altfel nu funcționezi. Așa ai energie să alergi. Și am început să acord atenție somnului și modului în care mă odihnesc. Mi-am dat seama că toate problemele mele se datorează deciziilor mele și că eu sunt responsabil de cum mă simt. Acum știu că dacă vreau să am o zi bună trebuie să o încep cu un somn odihnitor, de minim opt ore. Știu că în acest mod îmi reîncarc bateriile și ziua care vine va avea suficient „soare” indiferent de câți nori vor fi pe cer.