Iubesc să alerg pe potecile din pădure, chiar dacă sunt la munte sau la câmpie. Fiecare pădure are energia ei și întotdeauna m-am simțit foarte bine primit la adăpostul ei. Atunci când alerg în parc sau pe șosea, timpul trece greoi, vibrația asfaltului și a orașului se simte la fiecare pas, dar odată ce am trecut de liziera pădurii, se întâmplă o magie, timpul capătă o altă dimensiune, pașii se aștern cu grijă pe cărare, sunetele pădurii mă cuprind din toate părțile și chiar dacă se întâmplă să am căștile cu mine, respectul pe care mi-l impune pădurea, mă face să le opresc. Cred că peste 95% din alergări le fac fără muzică la căști, apelez la ele doar când sunt super extenuat fizic, pe post de doping mental, sau când depresia fuge mai tare decât gândurile și picioarele mele. În pădure muzica naturii este atât de prezentă în mine când alerg, încât timpul de multe ori nu pot să-l percep asemănător cu ceea ce trăiesc în mod normal. Pare etern și totuși trece rapid, greul devine plăcut, picioarele sunt mai ușoare, gândurile se fac mai curate cu fiecare pas.
În ultima lună am alergat mai mult pe asfalt pentru pregătirea specifică pe care o am în această perioadă și cumva m-am privat de bucuria alergării pe trail. Duminică am ieșit la alergare de anduranță, pe pădurile din nordul orașului Baia Mare. Am luat-o pe un traseu de creastă ce începe din capătul parcului Regina Maria. Am urcat prima oară 200 m diferență de nivel, până la un loc de belvedere numit Piatra Virgină, în apropiere de vârful Morgău. De aici am coborât pe Dakar 2 și la o intersecție de poteci, am făcut stânga, în urcare spre creastă, până am intrat pe traseul denumit Feriga trail. Am savurat, cu plăcere și sete de trail, fiecare pas de aproape nu mi-am dat seama cuma trecut timpul și m-am trezit pe vârful Feriga. De aici m-am decis să cobor pe traseul denumit Feriga 2 și să o iau spre cabana de vânătoare Trei Stejari. La un moment dat am observat că sunt urme proaspete și serioase de utilaje forestiere, așa că m-am hotărât să țin aceste urme și să descopăr unde duc. Intuiam că ajung tot acolo și așa a și fost. De sus, de pe cărare, la un moment dat am văzut că spre un loc de hrănire a mistreților făcut de vânători, s-a turnat un covor de piatră concasată și sincer nu mi-a picat tare bine să văd asta. De ce era nevoie de un drum pietruit în mijlocul pădurii?
Am început urcarea către vârful Elena și am observat că pe aproape toate drumurile forestiere sunt urme serioase, că se exploatează. Când m-am apropiat de vârf mi s-a pus un nod în gât. Pe versantul care nu este vizibil dinspre Baia Mare, o pădure sănătoasă cu fagi și stejari seculari a dispărut pur și simplu. S-a tăiat totul, la ras. Acum o lună am trecut pe acolo și am fost impresionat de copaci, iar acum au mai rămas doar cioate și urme de utilaje. Când ești alergător de trail, este ultimul lucru pe care vrei să-l întâlnești în tura ta. Mai ales când știi că alergi printr-o Arie Protejată Naturală, proprietatea orașului. Nu te aștepți să vezi un așa dezastru ecologic. Chiar dacă picioarele mi s-au înmuiat, mi-am continuat alergarea. Am ajuns în șaua Iricău și am luat-o în dreapta spre vârf. Aici din nou, un alt șoc: partea dreaptă a pădurii de pe traseu în întregime era marcată cu verde la rădăcină, pentru tăiere. Hectare de pădure cu arbori seculari între ei vor fi tăiați la rând fără să rămână nimic în urmă. Mi-au dat lacrimile de revoltă, furie. Oare de ce trebuie noi ca și specie să facem astfel de acte împotriva naturii? E clar că se face totul legal, din moment ce direcția silvică a marcat totul pentru tăiere. Mi-am dus la capăt antrenamentul chiar dacă mental trăisem un șoc. Mai aveam încă 20 de kilometri de alergat din acest punct așa că am ales să fac patru bucle de Dakar pentru că n-am mai îndrăznit să ies pe alte culmi și creste, de frica a ce aș putea găsi.
Îmi doresc să înțelegem cât mai mulți importanța pădurii și să-i respectăm viața. E casa unei mari diversități de viețuitoare și plămânul nostru. E locul care filtrează apa pe care o bem și o depozitează cu chibzuință în subterane, pentru ca noi să o avem și atunci când nu plouă. Atrage ploile când norii trec, ne oferă loc de relaxare și recreație, este liniștea multora dintre noi sau templul de rugăciune pentru alții. Poate e o listă cu mii de argumente științifice de ce este benefică pădurea, dar din limitare și necunoaștere, n-am cum să o scriu. Mi-aș dori să promovăm fiecare mai mult respect față de natură și să învățam într-un mod responsabil să-i utilizăm resursele.
PS: Îți pasă de natură, pădure? Distribuie acest articol și universul te va răsplăti!
