Sutele sau miile de ore pe care le-am petrecut cu mine însumi în alergare, mi-au oferit oportunitatea să stau foarte mult timp doar eu cu gândurile mele. Atunci când muncesc, socializez, citesc, stau la TV sau pe internet, ori petrec timp cu familia, în majoritatea timpului gândurile mele sunt orientate pe sarcini, planuri, obiective sau interacțiune. Practic atunci trăiesc filmul societății în care mă aflu, cu valorile și cu normele ei. În schimb, atunci când alerg conștient de mine, sunt mai puțin distras de valori, educație sau constrângeri și asta mi-a dezvăluit treptat mai multe adevăruri irefutabile despre mine pe care vreau să le împărtășesc cu voi:
1. Eu sunt cel mai mare sabotor ale meu;
2. Orice vine cu avantaje și dezavantaje;
3. Binele și răul sunt doar niște puncte de vedere, totul ține de perspectiva din care le privesc.
Garantat ele coexistă în tot;
4. La un moment dat nimeni, dar absolut nimeni, nu-mi va duce lipsa;
5. Sănătatea mea se deteriorează indiferent de alegerile mele;
6. Cu cât sunt mai admirat, cu atât atrag mai multă ură;
7. Cu cât mă grăbesc mai tare, cu atât mă apropii mai mult de moarte;
8. Mă simt rău? Nici o problemă, o să-mi treacă. Mă simt bine? Cu siguranță în curând o să-mi
treacă.
9. Cu cât dețin mai mult, cu atât am mai puțintimp să trăiesc;
10. În fapt nimic nu este al meu, sunt doar administrator temporar al bunurilor.
Chiar dacă cele zece constatări par oarecum triste, negative, în fapt ele mă ancorează mai mult în timpul prezent și îmi oferă cel mai prețios cadou, recunoștința că trăiesc. Pe mine, aceste adevăruri m-au eliberat.
Etichetă: despre
Alergarea este o cale
Se spune că fericirea este suma a trei componente: geneticul pe care-l moștenim, alegerile noastre zilnice și banii, statutul, bunurile pe care le deținem. Prima categorie este independentă de noi și o primim random fiecare de la părinții noștri. Are și cea mai mare pondere, 50% din starea noastră de fericire. Unii dintre noi se nasc triști alții sunt veseli. Partea bună este că statutul, banii, bunurile pe care le deținem, toate însumate fac doar maxim 10% din gradul nostru de fericire. Valorează cel mai puțin. Și sunt condiționate de destin, societate și în mică măsură de acțiunile noastre. Așadar nu suntem limitați de succes pentru a ne simții bine cu noi înșine. Ne definesc alegerile noastre zilnice. Ele au o pondere de 40% din cum ne simțim zi de zi. Dacă alegem bine vom trăi fericirea, dacă alegem greșit vom învăța pe viitor cum să alegem mai bine și chiar dacă azi n-am ales potrivit am găsit o cale prin care nu atingem ce ne dorim.
Eu am început să alerg cu gândul că voi reuși să slăbesc. Aveam peste 125 de kg și mă simțeam la treizeci și ceva de ani bătrân și obosit. Mă așteptam să mi se întâmple ceva rău iminent dar care să scoată din mine puterea de a face o schimbare cu viață mea. Parcă simplu, singur eram prea leneș și comod să o fac. Și am făcut un Burnout. Medicul ce m-a văzut mi-a zis că e la latitudinea mea să fac o schimbare sau să rămân prins în goana celor 10% și sigur am să mă îndrept spre sfârșit. Am mai stat un an și n-am ales nimic bun pentru mine. Apoi într-o zi de 13 mai 2013 m-am decis: de azi înainte o să fac sport zilnic. După ce am făcut febră musculară doar mergând până la birou pe jos (nu e mai mult de 1700m), mi-am luat o bicicletă eliptică și am făcut 6 zile din 7 minim 40-50 de minute sport. Prin octombrie am ajuns la 100 de kilograme și am trecut la alergare.
Alergarea era coșmarul meu. Nu mi-a plăcut niciodată să alerg. Am făcut stagiul militar la o unitate de parașutiști iar acolo alergarea făcea parte din meniul zilnic. Mi-am promis că în viața mea de după armată nu voi mai alerga niciodată.
Azi am peste zece ani de când practic jogging-ul, trei ani de când practic alerg și pentru mine alergatul este calea spre fericire.
În acest blog o să scriu despre alergat și viața din jurul alergării. Despre rolul alergării în sănătatea noastră mintală, emoțională și fizică. Va fi o nouă provocare care mă va scoate din zona de confort și mă va face, sper, mai conștient de viața mea.