Lună: februarie 2024

Mai bun

Îmi doresc să progresez, să fiu o variantă tot mai bună a mea. Și sunt conștient că pentru a face asta trebuie să schimb mereu ceva sau să fac ceva nou.

  Dar oare care este cel mai greu lucru dintr-o acțiune? Să fie începutul?

Îmi amintesc cât de greu era să fac primele litere atunci, când am învățat asta sau cât de tare mă dureau mâinile după prima lecție de șofat. Aproape că orice activitate, oricât de banală pare atunci când o faci de mult timp, este dificilă la început. Alergarea păstrează același șablon, ba în plus, la mine, rămâne dificilă aproape de fiecare dată. Primele 30-40 de minute sunt întotdeauna grele și mă scot din zona mea de confort. 

Dar ce am învățat eu? Că orice acțiune, e mai ușor de făcut odată ce o încep. Trebuie să alerg? OK! Mă echipez și ies din casă! Vreau să citesc? Mă așez confortabil, iau cartea în mână și citesc! Odată ce încep, de multe ori, realizez că e mai ușor decât am crezut. 

Da, am învățat că dacă doresc să fiu un om mai bun, trebuie să acționez. Regretele apar doar atunci când nu facem nimic. Când facem ceva, chiar dacă greșim, avem de unde să învățăm. Dacă vrei să te apuci de alergat, acționează. Ia niște teniși în picioare, haine sport și ieși. Aleargă 200-500 de metri dacă atâta poți, dar nu uita că 200 de metri pe zi într-un an de zile o să fie 73 de kilometri. E infinit mult mai mult decât nimic. Și cu siguranță după un an o să poți mult mai mult de 200 de metri pe zi. Succes!

Alergarea este o cale

Se spune că fericirea este suma a trei componente: geneticul pe care-l moștenim, alegerile noastre zilnice și banii, statutul, bunurile pe care le deținem. Prima categorie este independentă de noi și o primim random fiecare de la părinții noștri. Are și cea mai mare pondere, 50% din starea noastră de fericire. Unii dintre noi se nasc triști alții sunt veseli. Partea bună este că statutul, banii, bunurile pe care le deținem, toate însumate fac doar maxim 10% din gradul nostru de fericire. Valorează cel mai puțin. Și sunt condiționate de destin, societate și în mică măsură de acțiunile noastre. Așadar nu suntem limitați de succes pentru a ne simții bine cu noi înșine. Ne definesc alegerile noastre zilnice. Ele au o pondere de 40% din cum ne simțim zi de zi. Dacă alegem bine vom trăi fericirea, dacă alegem greșit vom învăța pe viitor cum să alegem mai bine și chiar dacă azi n-am ales potrivit am găsit o cale prin care nu atingem ce ne dorim.

Eu am început să alerg cu gândul că voi reuși să slăbesc. Aveam peste 125 de kg și mă simțeam la treizeci și ceva de ani bătrân și obosit. Mă așteptam să mi se întâmple ceva rău iminent dar care să scoată din mine puterea de a face o schimbare cu viață mea. Parcă simplu, singur eram prea leneș și comod să o fac. Și am făcut un Burnout. Medicul ce m-a văzut mi-a zis că e la latitudinea mea să fac o schimbare sau să rămân prins în goana celor 10% și sigur am să mă îndrept spre sfârșit. Am mai stat un an și n-am ales nimic bun pentru mine. Apoi într-o zi de 13 mai 2013 m-am decis: de azi înainte o să fac sport zilnic. După ce am făcut febră musculară doar mergând până la birou pe jos (nu e mai mult de 1700m), mi-am luat o bicicletă eliptică și am făcut 6 zile din 7 minim 40-50 de minute sport. Prin octombrie am ajuns la 100 de kilograme și am trecut la alergare. 

Alergarea era coșmarul meu. Nu mi-a plăcut niciodată să alerg. Am făcut stagiul militar la o unitate de parașutiști iar acolo alergarea făcea parte din meniul zilnic. Mi-am promis că în viața mea de după armată nu voi mai alerga niciodată. 

Azi am peste zece ani de când practic jogging-ul, trei ani de când practic alerg și pentru mine alergatul este calea spre fericire. 

În acest blog o să scriu despre alergat și viața din jurul alergării. Despre rolul alergării în sănătatea noastră mintală, emoțională și fizică. Va fi o nouă provocare care mă va scoate din zona de confort și mă va face, sper, mai conștient de viața mea.