Baia Mare este un orășel liniștit, fără viață de noapte și cu multă natură de jur împrejur. Fost oraș minier și foarte afectat cândva de poluarea industriei miniere, azi pare mai mult o stațiune decât un oraș industrial la origine. Dacă te plimbi pe străzi, ai să vezi nenumărate mașini de lux, cartiere întregi de vile impresionante, opulență oriunde se poate afișa. Este impresionant că oamenii aleg să investească în garaje încălzite pentru mașini, saloane și dormitoare pentru oaspeți ce vin de câteva ori în viață, mașini cu sute de cai putere și lux, demne de familii de șeici.
Ce este și mai impresionant este că avem un parc la marginea pădurii, aproape de sălbăticie, foarte curat și întreținut impecabil în ultimii ani ai urbei. În parc este amenajată și o pistă specială pentru alergare care este foarte bine întreținută pe întreaga perioadă a anului. Impresionant este că la o populație de peste 100.000 de oameni, doar câteva persoane, le poți număra cu degetele de la mâini, aleg să-și înceapă ziua cu o alergare. De multe ori dimineața am impresia că întregul parc este rezervat pentru mine și nea Sorin, un domn de 64 de ani care alergă zilnic, 365 de zile pe an.
Mă întreb mereu de ce oamenii investesc cu așa ardoare în betoane și „fiare” și acordă atât de puțină atenție propriului și unicului lor trup?! Te face mai sănătos o vilă de sute de mii de euro? Te face mai puternic și mai inteligent o mașină de lux? Opulența îți dă un aer de superioritate?
Viața este o călătorie din momentul în care ne naștem până când murim, iar singurul nostru adăpost și mijloc de transport este propriul nostru trup. Mintea noastră se simte bine când trupul este sănătos, restul, sunt iluzii. Alergatul este elixirul trupului. Suntem născuți să facem asta și mi-ar face mare plăcere să fiu nevoit să ies la alergat doar pe păduri, pentru că în parcul orașului e plin de oameni înțelepți, ce ies de dimineață bună, să prindă în alergare miracolul fiecărei dimineți.